Richard 3 @ Bulandra

Mult asteptatul Richard III de la Bulandra se anunta a fi combinatia perfecta: piesa e una din favoritele mele, Marius Manole in rolul principal si Andrei Serban la regie. Ce sa iti poti dori mai mult?
Biletele pentru spectacolul asta se dau atat de repede incat daca reusesti sa prinzi te poti considera norocos. Cu siguranta noi ne-am simtit niste mici VIP-uri pentru ca am putut sa il privim din randul 2.

Primul care te intampina este decorul: pasarele metalice si o scara in spirala, neoane verticale care isi schimba culoarea in functie de momentul piesei, o trapa prin care personajele intra, dar mai ales ies din scena in eternitatea mortii. Culoarea predominanta a decorului este galbenul, un galben al invidiei pentru putere care caracterizeaza intreaga piesa.  
Costumele, minunat realizate, vin si ele in nuante de alb, negru, galben aprins si albastru tare (albastru regal!) si sunt atent croite in functie de momentul in care ne aflam in cadrul actiunii. Andrei Serban are un simt cromatic extraordinar si alege nuante tari care impresioneaza ochiul spectatorului si imprima forta scenografiei.
Fondul sonor este la fel de atent ales pentru a crea atmosfera (pentru mine a ramas adanc intiparit sunetul picaturii de apa, care insotea monologurile lui Richard cand ramanea singur cu gandurile sale – si cu spectatorii martori la acestea).

Marius Manole pur si simplu straluceste. Ii vezi bucuria de a juca in ochi. Este un rol epuizant care il consuma atat fizic cat si sufleteste, insa il joaca cu pofta si cu o dedicare totala. Acopera toata scena, urca si coboara scarile, traverseaza pasarela, e aproape omniprezent. Chipul sau trece printr-o intreaga paleta de expresii, la fel si glasul (de la soapta serpeasca la tonul lingusitor adoptat cu fratii sai, pana la bubuitul impetuos de tunet atunci cand a ajuns rege).
Richard este un nemernic, insa Marius, prin jocul sau imprima personajului drama interioara a respinsului, si creaza compasiune in sufletul spectatorului, un soi de mila pentru individul impins de mediul in care traieste sa devina ceea ce este: un ucigas fara mila (“eu nu am frati, eu nu am mama, eu nu sunt frate”). Respins inca de la nastere de toti cei care ar fi trebuit sa il iubeasca, numit monstru de toti, el devine monstru, imbratisandu-si astfel soarta deja harazita de ceilalti pentru el. Este produsul mediului in care a trait, un soi de karma intrupata venita sa ceara socoteala celorlalti pentru actiunile lor.
Marius face o demonstratie actoriceasca intr-un rol de care avea nevoie si pe care il merita pentru a isi pune in valoare imensul talent pe care il are. Cu siguranta a “coborat ingerul”(cum spune el) pe scena Bulandra.

Scenele sale cu personajele feminine ale piesei mi se par cele mai puternice si m-au marcat cel mai tare. Scena in care o convinge pe Anne, cu soapta hipnotizatoare a sarpelui care isi incolaceste prada, sa il accepte ca sot desi i-a omorat socrul si sotul este o bijuterie in sine. Anne, jucata ca o dornica aspiranta la putere, isi rosteste replicile cu cadenta unui discurs electoral (excelenta Alexandra Fasola, interpreteaza cu forta si siguranta partitura) si ii cedeaza lui Richard doar cu gandul accederii la putere (“A lua nu este a da”).

Elizabeth (interpretata de Rodica Lazar cu multa siguranta si expresivitate) este o forta a naturii, i se impotriveste lui Richard, la fel de insetata de putere ca el, insa esueaza.
Rivers si Dorset (fratele si fiul), in partituri autoironice, o accesorizeaza perfect pe Elizabeth si participa si ei, alaturi de restul, la umilirea lui Richard.
Buckingham-ul lui Catalin Babliuc se remarca prin forta rostirii, nuantele fine imprimate personajului si rabufnirile de constiinta ale acestuia.

Regina Margaret, interpretata de Cornel Scripcaru, este o adevarata aparitie. Intr-o costumatie superba, o rochie neagra cu reflexii albastrui, intra ca un spectru al trecutului pentru a le reaminti tuturor pacatele comise si pentru a ii blestema pentru lipsa lor de remuscari. Jocul lui Scripcaru e perfect echilibrat, rostirea ritmica, rabdatoare, iar statura lui de urias impune un soi de respect amestecat cu teama potrivit pentru personaj.

George Ivascu e savuros in toate cele 4 roluri ale sale. Cu mult umor, versatilitate si (o necesara) autoironie aduce o pata de culoare si amuzament necesar descretirii fruntilor, intr-o piesa extrem de incarcata, in care tipetele si plansul predomina. Ne bucura revenirea sa pe scena, unde ii si este locul, unde isi mai spala putin din pacate si unde demonstreaza ca ii sta mult mai bine decat in politica.

O alta scena extrem de intensa este cea a lui Richard cu mama sa (minunat interpretata de Mirela Gorea), inainte de batalie, cand aceasta il blesteama si respinge inca o data, aruncandu-l definitiv in disperare, prin realizarea faptului ca este singur impotriva tuturor.

La final, inaintea bataliei finale, il ajung din urma pacatele, constiinta sa incarcata incepe sa il apese (“Constiinta are 1000 de voci, si toate ma condamna”). Victimele sale se intorc intr-un moment cu o forta hipnotica care iti zguduie toate simturile. Strigatele “Dispera si mori!” ti se infig in auz, la fel cum se infig ca niste pumnale in sufletul lui Richard.

Serban a dat o tenta foarte politica spectacolului prin preluarea si folosirea frazelor celebre cum ar fi “alta intrebare” sau “vreti sa fiu conducatorul vostru?”, prin introducerea ca personaj a lui Shakespeare insusi, cu al sau moment moralizator, prin nuantarea cu subinteles a replicilor si transformarea monoloagelor personajelor intr-un soi de discursuri politice.

Morala povestii este veche de cand lumea: puterea corupe. “Regele a murit! Traiasca Regele!” Monologul lui Shakespeare pare menit sa incite cetatenii la actiune si la a lua atitudine. Cu toate acestea, finalul (preluarea tronului de catre Richmond, acelasi Marius Manole fara defecte fizice, cu o intrare a la “Smooth Criminal”) lasa sa se inteleaga doar ca un tiran schimba pe altul. Eternul cerc vicios in care se invarte si Romania de 30 de ani.

Luptati-va pentru biletul ala si pregatiti-va pentru 4 ore intense (cred ca e o noua moda care se instaureaza: spectacolele de peste 3 ore).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.