No Man’s Land @TNB

Bazat pe scenariul bosniacului Danis Tanović, No Man’s Land este adaptarea scenica a filmului cu acelasi nume din 2001 (film care a castigat premiul Oscar pentru cel mai bun film strain), in regia bulgarului Alexander Morfov (de la care va recomand sa vedeti si Furtuna, tot la National).

Pe fundalul razboiului din fosta Iugoslavie, trei soldati (doi bosniaci si un sarb) raman prinsi in transee, intre cele doua tabere. Daca ies, risca sa fie impuscati fie de ai lor, fie de tabara adversa. Iar unul din ei zace pe o mina care risca sa explodeze daca se ridica de pe ea.
Decorul creat de Nikola Toromanov ne introduce rapid in atmosfera de razboi. Cele doua tabere (sarbii si bosniacii) sunt demarcate clar de la bun inceput, iar intre ele transeea: no man’s land – taramul nimanui. Ai nimanui sunt si cei trei soldati, al nimanui este si razboiul. Ilustratia muzicala apartinandu-i tot lui Morfov este excelent aleasa: Dire Straits – Brothers in Arms, The Doors – LA Woman, Bob Dylan – Knocking on Heaven’s Door, Johnny Cash- We’ll Meet Again. Sincronizata cu momentele actiunii, amplifica emotiile.

Spectacolul ne dezvaluie treptat, cu umor negru si ironie, absurditatea unui razboi care dezumanizeaza si arunca in lupta oameni care pana deunazi erau prieteni, vecini, frati.  Absurditatea este adancita de nepasarea autoritatilor care refuza sa intervina pentru a ii ajuta pe cei trei, preferand sa se uite la un meci de fotbal, si care reactioneaza doar la vestea ca presa urmeaza sa apara la fata locului. Comandantii superficiali care inspecteaza de la distanta, presa in cautare doar de senzational si de povesti care sa dea bine pe camera, nu si de solutii, toate fac parte din realitatea mult prea trista a razboiului. A oricarui razboi.

Actorii sunt pilonii de sustinere a spectacolului. Richard Bovnoczki ii da viata bosniacului Ciki, cu multa forta si convingere, simti tensiunea si extenuarea soldatului ajuns la capatul rabdarii. Ciki este dur, insa printre crapaturi, Richard te lasa sa intrevezi si o raza de lumina, ramasita de umanitate ramasa in acesta. Tanarul Ciprian Nicula este sarbul Nino, un adolescent speriat aruncat cu forta in lupta, pe care mandria tipic sarbeasca il umple de indrazneala (mai ales cand se vede cu arma in mana). Ciprian este extrem de asumat, isi traieste intens rolul si transmite o emotie autentica. Iar Mihai Calin (Cera), cu un rol care presupune sa stea intins pe spate timp de doua ore, reuseste sa te captiveze si sa condimenteze situatia tragica in care se afla Cera cu momente comice. Un comic amar, al omului care atarna de un fir de par pe marginea prapastiei. Singurul care incearca sa ii ajute si care ii priveste pe cei trei soldati ca pe niste fiinte umane, nu ca pe niste consumabile sau subiecte de stiri, este sergentul Marchand (Rares Florin Stoica imprima personajului sau empatie si compatimire, discordante in marea de nepasare din jur). Este neputincios insa, in fata blazarii si superficialitatii superiorilor sai.

Totul se termina in tragedie, asa cum era si de asteptat in absurdul situatiei. Razboiul nu se termina bine pentru nimeni. In razboi cu totii pierdem. Ne pierdem umanitatea.  

No Man’s Land se joaca destul de rar la TNB (din motive care mie imi scapa), asa ca daca il zariti in program, nu ratati ocazia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.