Lectia @ Teatrul Mic

L-am ocolit multa vreme pe Ionesco si al lui teatru al absurdului. In scoala l-am urat, de-a dreptul. Pentru ca nu il intelegeam. Si nici nu s-a chinuit careva sa ne explice, sa ne dea o cheie pentru a il descifra. L-am descoperit anul trecut, cu Regele Moare de la TNB, si a fost un soi de revelatie care a avut darul de a imi deschide curiozitatea pentru mai mult. Asa ca m-am bucurat cand am auzit ca Teatrul Mic pune in scena Lectia.

In micuta Sala Studio din Centrul Vechi, camera Profesorului se incadreaza perfect. Nici un obiect nu prisoseste, totul serveste unui scop.

Jocul actorilor sustine intreg spectacolul. Atunci cand sensurile iti scapa si absurdul te depaseste, jocul lor te tine captivat si prezent, nu iti da voie sa derapezi in plictiseala.

Cristi Iacob (Profesorul) este impecabil: plin de farmec si expresiv, gaseste modalitatile potrivite pentru a isi puncta replicile fara a parea fortat. De la profesorul timid dominat de menajera sa, pus la punct ca un copil de aceasta, tiranizatul se transforma treptat in tiran cu Eleva. Costumul sau (un soi de rasa monahala care la o privire mai atenta seamana cu o uniforma militara) prefigureaza derularea procesului: sfantul cel bland se transforma in despot. Transformarea este lenta, subtila, insinuanta si ilustreaza perfect abuzul pozitiei de putere. Foarte mici strafulgerari ale privirii sau nuantari fine ale replicii lasa sa se intrezareasca adevarul.  

Liliana Pana, in rolul menajerei Marie, reuseste un portret memorabil. Servitoarea dominatrix, si dadaca si stapana, cu priviri care te ingheata. Regia pare sa ne sugereze, foarte subtil, ca e o Eleva care a supravietuit si i-a ramas alaturi, complice.

Silvana Mihai isi construieste atent Eleva. Dornica de a invata, insa teribil de superficiala, pare a il domina la inceputul lectiei pe profesor cu energia sa, insa la final se prabuseste invinsa, sub povara “invataturii”. Sistemul striveste orice urma de initiativa sau originalitate. Inocenta este ucisa prin cunoastere.

Nu e un spectacol facil, insa marele sau plus e ca te face sa iti pui intrebari, te indeamna la reflectie, la cautarea semnificatiilor. Un thriller noir cu accente comice care ar putea concura cu succes orice episod din Black Mirror.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.