Class @ TNB

Fie ca avem copii sau nu, oricine se poate regasi intr-un fel sau altul in piesa scrisa de Iseult Golden si David Horan, pusa in scena de Felix Alexa la Teatrul National. Cu totii am trecut prin scoala si avem amintirile noastre mai placute sau mai putin placute ale timpului petrecut acolo.

Scris si montat in maniera cinematografica, cu scene intretaiate si reluate din punctul unde au fost lasate, textul celor 2 irlandezi prezinta o stare de fapt aplicabila si in sistemul educational romanesc: dificultatile de invatare si cum ne raportam la ele. Sunt 3 puncte de vedere prin care problema este transata: cel al profesorului, cel al parintilor si cel al copiilor.

Decorul e simplu si eficient: o sala de clasa, cu pupitre, catedra, tabla si desene copilaresti pe pereti (poate un pic prea colorata, curata si perfecta aceasta sala de clasa, fata de cele in care am invatat eu, dar, oricum ar fi, serveste scopului).

Profesorul Ray MacCafferty vrea sa discute cu parintii elevului sau, Jayden Costello, despre dificultatile pe care acesta le are la invatatura. Brian si Donna Costello, purtand inca cicatricile si resentimentele unei despartiri recente, au o alta parere. Experienta lor in scoala nu a fost una placuta, si nici dupa atatia ani nu se simt in largul lor in sala de clasa: Donna este intimidata si inca ridica 2 degete atunci cand vrea sa spuna ceva, iar Brian, sub infatisarea sa de dur, este la fel de nesigur. Vestea ca Jayden are probleme la scoala e o pastila greu de inghitit, pentru ca nu au incredere in acest sistem care i-a umilit si i-a tratat nedrept cand erau la randul lor elevi, si pentru ca isi doresc ca fiul lor sa nu treaca prin ce au trecut ei.

Dialogurile aparent simple ne dezvaluie treptat puncte nevralgice tinute ascunse, extrem de dureroase, pe care le resimti chiar si tu, din scaunul de spectator, privitor exterior al confruntarii dramatice dintre parinti si profesor. Momentele tensionate ale discutiei profesor-parinti sunt indulcite prin momentele profesor-elevi, care prin inocenta si energia lor destind atmosfera.

Profesorul MacCafferty pare timid si retinut la inceput, extrem de politicos in incercarea lui de a expune parintilor situatia intr-un mod cat mai delicat (si corect politic). Este genul profesorului open-minded, atent si rabdator, iubit de elevii sai, care isi depaseste atributiile in incercarea de a-i ajuta pe acestia si caruia tocmai acest impuls de a face bine se intoarce impotriva lui. In ochii parintilor, dorinta sa de a ajuta este confundata pe alocuri cu superioritatea si cu un amestec in treburile lor private. O discutie aparent simpla, deraiaza ingrozitor intr-o confruntare intre clase sociale, in care profesorul se vede pus intr-o pozitie de control (desi nu pare sa isi doreasca acest lucru), iar problemele personale ale parintilor complica si mai mult situatia.

Foto: TNB

Distributia este excelent aleasa, actorii au chimie intre ei si dau viata convingator personajelor. Richard Bovnoczki este un profesor MacCafferty cu multe nuante: bland, grijuliu, usor retinut si stangaci la inceput, pentru a erupe precum un vulcan sub presiunea discutiei cu tatal lui Jayden. Brian Costello e un barbat cu probleme de auto-control şi izbucniri violente de furie, iar Gavril Patru reda remarcabil framantarile tatalui prins intre temperamentul sau violent si iubirea reala fata de familia sa pe care isi doreste sa o protejeze. Din toate rolurile in care am vazut-o pana acum pe Alexandra Salceanu, Donna Costello mi se pare cel mai reusit. Donna e o femeie simpla, mama singura care se zbate pentru a le oferi o viata cat mai buna baietilor sai in ciuda limitarilor ei, iar Alexandra reuseste sa o contureze autentic, fara a face uz de clisee sau a parea fortata. Energia si umorul spectacolului sunt date de cei doi copii: Jayden si Kaylie interpretati cu asumare si entuziasm de Ciprian Nicula si Sandra Ducuta.

Class analizeaza cu finete modul in care difera comunitatile si modul in care sistemul educational poate evidentia aceste diferente socio-economice. De asemenea, scoate la lumina prejudecatile fata de cei cu dificultati de invatare precum si informarea gresita sau lipsa de informatii cu privire la acestea. Spectacolul nu indica vinovati, insa te lasa cu multe intrebari la care incerci sa gasesti raspuns la iesirea din sala.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.