Lucrator universal@Centrul Replika

Am facut cunostinta cu Macaz anul acesta prin iunie, cand ei deja se pregateau sa isi inchida sediul (si sa se mute in unul nou) si jucau pentru ultima oara in acea locatie. A fost primul contact cu teatrul politic. Mi-a placut mult ce am vazut ( 112, un spectacol cu un mesaj extrem de puternic – despre cazurile de violenta domestica, socant ca un pumn in stomac, insa teribil de necesar).

Toate productiile lor sunt rodul unei documentari temeinice in teren. Se deplaseaza prin tara, fac interviuri cu oameni, o adevarata munca de cercetator. Fructele documentarii lor se vad in spectacolele realizate, purtatoare de mesaje socio-politice puternice, relevante pentru societatea in care traim, teme de actualitate puse sub microscop in forma artistica. M-a impresionat foarte mult dedicarea actorilor, interesul lor pentru cauzele respective transpare dincolo de replici.

Cea mai noua astfel de productie este Lucrator universal, care povesteste experientele a 4 lucratori si lucratoare din “Mon Ami”, un supermarket fictiv. Povestea, spusa in nota comica, cu interludii muzicale si flashback-uri, atinge multe puncte sensibile si relateaza extrem de realist  situatia lucratorilor din comert. Acestia trebuie sa fie plurivalenti, un soi de supermeni buni la toate, intersanjabili, capabili sa alerge de la casa la depozit, sa care paleti, sa aranjeze marfa la raft, sa schimbe preturile si, desigur, sa spele si pe jos in magazin. Cum e sa traiesti intre presiunile superiorilor si insultele clientilor (stapanii nostri) pe un salariu care abia iti acopera datoriile. Pe alocuri aproape ca te apropii de teatrul absurd (care, din pacate, de cele mai multe ori este realitatea zilnica in care traim). O alta problema, pe cat de delicata, pe atat de spinoasa, ridicata de spectacol este existenta si functionarea sindicatelor in astfel de companii: cum iti protejezi drepturile si cum negociezi conditii de munca mai bune atunci cand sindicatele sunt sabotate?

Cei 4 actori (Alexandru Potocean, Katia Pascariu, Alice Monica Marinescu si Andrei Serban) sunt expresivi si amuzanti, si-au facut bine temele si redau foarte fidel si realist tipologiile lucratorilor. Mi-a placut si scenografia, foarte simpla, versatila si ingenioasa (sorturile cu doua fete, casa de marcat cu nelipsitele pliculete de cafea si cutii de prezervative, raioanele de produse). Spectacolul a fost realizat in parteneriat cu Federatia Sindicatelor din Comert si bazat pe cercetare extinsa (peste 30 de interviuri si 6 ateliere cu lucratori si lideri de sindicat din 5 multinationale din retail).

De fiecare data cand vad spectacolele celor de la Macaz nu ma pot gandi la altceva decat la faptul ca ar trebui jucate catre un public cat mai numeros, preluate eventual si in teatrele mari, pentru o raspandire cat mai larga a mesajului. Pentru ca vorbesc despre lucruri care chiar conteaza, sunt utile si necesare. In contextul actual, un astfel de spectacol e ca o picatura de speranta intr-un ocean de nepasare. Pana la amenajarea noului sediu, Macaz isi joaca spectacolele la Centrul de teatru educațional Replika. Mergeti sa ii vedeti si sa va deschideti mintea. Intrarea este libera, pe baza unei rezervari prealabile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.