Martiri @ Teatrul Mic

Textul scris in 2012 de Marius von Mayenburg, pus in scena la Teatrul Mic in regia lui Vlad Massaci, atinge subiecte extrem de actuale si deopotriva de sensibile: religia, extremismul religios si manipularea.

In general, oamenii invoca divinitatea atunci cand vor sa convinga pe cineva ca spusele lor sunt corecte si adevarate. Atunci cand cineva il introduce pe Dumnezeu in ecuatie, recurge la o forma extrema a ceea ce psihologii numesc “infrumusetarea minciunii”. Astfel dam greutate spuselor noastre si devenim mai convingatori: “Jur pe Dumnezeu”, “Dumnezeu imi e martor” … Cine ar putea sa ne sustina cauza mai bine decat divinitatea?

Adolescentul Benjamin (un Alex Bogdan permanent incruntat, foarte concentrat si convins), se confrunta cu o criza de identitate si descopera in Biblie calea (gresita) de iesire din aceasta si totodata “arma” cu care ii manipuleaza pe cei din jurul sau.

Pentru el lumea este doar in alb si negru – la fel cum este si decorul Iulianei Vilsan: o incalceala ametitoare de curbe in alb si negru. Costumele sunt in aceeasi nota: predominant dungi alb-negre, cu variatie rosu-negru, actorii pierzandu-se cumva in decor. Un soi de uniformizare de care Benjamin vrea sa se rupa schimbandu-se in haine negre la inceputul spectacolului – hainele sale de “profet” care se foloseste de citatele din Biblie dupa cum il avantajeaza pe el mai bine.

Prima victima este chiar mama sa; marcata de divortul de sot, il trateaza ca pe un copil mic, nu il asculta si nu il intelege; isi scuza slabiciunea si neputinta victimizandu-se (“l-am crescut singura, fara ajutor”) si aruncand problema in ograda altora (a profesorilor, “voi sunteti responsabili de educatia copilului meu”). Profesorii nu isi doresc complicatii si scandal in scoala, asa ca trateaza cu superficialitate manifestarile incipient extremiste ale adolescentului. Drepturile si credinta elevului nu pot fi lezate, suntem in epoca “politically correctness” – ului.

Marginalizat de colegi, Benjamin isi gaseste discipol si victima perfecta intr-un alt marginalizat: baiatul schiop, nesigur de propria sexualitate, persecutat de colegi. Vulnerabil si dornic de atentie, Georg (interpretat cu multa candoare, delicatete si convingere de Rares Florin Stoica) il urmeaza fara intrebari, privindu-l pe Benjamin cu adoratie, ca pe un soi de zeu salvator. Este, insa, primul sacrificat pe altarul “credintei” lui Benjamin.

Singura voce a ratiunii care ii opune rezistenta si care incearca totusi sa il inteleaga este diriginta sa, doamna Roth (interpretata de Irina Velcescu, care, probabil voit, pare ca nu are forta necesara sa tina piept tavalugului Alex Bogdan). Insa, alege calea gresita incercand sa il invinga cu propriile lui arme, periclitandu-si atat cariera, cat si viata.

Religia a fost, este si va fi mereu un subiect delicat. Chiar si in zilele noastre, oamenii inca mor sau omoara in numele religiei. Corectitudinea politica e o arma cu doua taisuri care poate duce la situatii absurde.

Cum discernem cand este ok sa acomodam credintele altora si cand trebuie sa luam atitudine?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.